|
OBLIGAŢII ŞI
RĂSPUNDERE DISCIPLINARĂ
Legea nr.303/2004
privind statutul magistraţilor enumeră abaterile pentru
care magistraţii răspund disciplinar.
Procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle
de serviciu, precum şi pentru abaterile prin care se aduce
atingere prestigiului instituţiei.
Pentru săvârşirea de abateri, legea prevede aplicarea
de sancţiuni disciplinare.
În cazul procurorilor acţiunea disciplinară se exercită
de consiliile de disciplină ale Consiliului Superior al
Magistraturii formată dintr-un membru al Secţiei pentru
procurori şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară
pentru procurori.
Comisia de disciplină poate fi sesizată în legătură cu abaterile
disciplinare ale procurorilor de orice persoană interesată
sau se pot sesiza din oficiu.
În vederea exercitării acţiunii disciplinare este obligatorie
efectuarea cercetării prealabile, care se efectuează de
inspectori din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară
pentru procurori.
Ascultarea şi verificarea apărărilor procurorului cercetat
sunt obligatorii.
Rezultatul verificărilor prealabile se înaintează comisiei
de disciplină în termen de 60 de zile de la înregistrarea
sesizării la Consiliul Superior al Magistraturii.
Dacă consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale, comisia
de disciplină sesizează Secţia pentru procurori a Consiliului
Superior al Magistraturii pentru judecarea acţiunii disciplinare.
Hotărârile secţiei pentru procurori a Consiliului Superior
al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară
pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare,
la completul de 9 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie.
Hotărârea prin care se soluţionează recursul este irevocabilă.
În cazul excluderii din magistratură, hotărârea irevocabilă
se transmite Preşedintelui României, în vederea emiteri
decretului de eliberare din funcţie.
1.RĂSPUNDEREA CIVILA A PROCURORILOR
Legislaţia română reglementează expres un singur
caz în care poate fi angajată răspunderea civilă a procurorului
şi anume cel al reparării pagubei produse prin condamnarea
sau luarea unei măsuri preventive pe nedrept. Conform art.504
Cod de procedură penală,
orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul
la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma
rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă
că nu a săvârşit fapta imputabilă ori că acea faptă
nu exista. Acelaşi lucru este valabil şi pentru persoana
împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, iar ulterior,
pentru motivele arătate, a fost scoasă de sub urmărire penală
sau a fost achitată.
În cazul în care reclamantului i s-a acordat despăgubirea
solicitată, statul are, potrivit art.507
Cod de procedură penală,
acţiune în regres împotriva aceluia care cu rea credinţă
sau din gravă neglijenţă a provocat situaţia generatoare
de daune.
În acelaşi sens sunt şi prevederile art.98
din Legea nr.303/2004
privind statutul magistraţilor.
2.RĂSPUNDEREA
PENALĂ A PROCURORILOR
Pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea magistraţilor,
legea a instituit măsuri de protecţie a acestora, inclusiv
a magistraţilor procurori, împotriva antrenării lor abuzive
în procese penale şi proceduri viciate de eventuale
presiuni politice ori de altă natură.
De menţionat, în acest sens, că cea mai importantă măsură
de protecţie o constituie stabilirea unei competenţe speciale
de urmărire penală şi de judecare a infracţiunilor comise
de procurori şi de judecători.
Conform art.209 alin.3 şi 4 şi art.29 pct.1 lit.f din
Cod de procedură penală,
urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de procurori
se face obligatoriu de către procurorul de la parchetul
corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în
primă instanţă cauza, care în această situaţie este Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar instanţa
corespunzătoare este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Magistratul procuror nu va putea fi cercetat de organele
poliţiei sau de alte organe de cercetare penală.
De asemenea, aşa cum s-a mai arătat „magistraţii, inclusiv
procurorii, nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi
preventiv fără încuviinţarea Consiliului Superior al Magistraturii”.
|
|